ar mai fi fost doar o singură zi, ca ea să se cureţe
de pânzele de păianjen
dar pământul se mişca din ce în ce mai repede
şi nu era loc destul, să mă ajungă din fiecare urmă
ea umbla de nebună prin visele mele
cu picioarele ei mici, potrivite în urme adânci
de la cer la pământ
o parte din noi ştie cum îi bate inima
pentru că se întâmplă uneori să fim, fără vină
să fim subiectul unei conversaţii
în camere străine
de care tu nu ştii
de care doar ea ştie
ea, un fluture de noapte
şi promisiunea fără acoperire a unor jocuri mentale
pedepsitoare
şi totul vine din copilăria ei
când era mică avea un insectar
acolo îşi fixa toate micile ei obsesii
în ace cu gămălia mică
ea se pregăteşte pentru o singură Duminică
dintotdeauna
se trage din fire, sinusoidal
în călătorii lungi şi dese
mereu lângă un alt bărbat, de care se simte dorită
şi e mereu doar corpul ei
retrăgându-se într-un cântec, de îmblânzit plânsul
cu mine, prin mine, de lângă mine
şi tu nu poţi, nu poţi să fii doar un fluture în jurul ei, doar când te doreşte
când se teme că vei pleca şi îi vei lua totul
şi pielea ta va fi mai frumoasă, departe de mângâierea ei
de pe o linie temporală pe alta
nu mai plângi, pentru un rege de cupe
care a trădat, care s-a ascuns în coaja unui prieten fals
o parte din noi ştie, cum i-a bătut inima
cineva care moare în locul potrivit, în sine
când trecutul bate la uşă, în alb
adevărul se ia în shot-uri mici, cu gust amar
****