Mă ridici la ceruri în brațe de grații,
Să ascult cum stelele cântă-n spații,
O simfonie de aur, de sori și de stele,
Ce curge curată prin sfinte rețele.

În anul de taină, din misticul nod,
Am scris douăsprezece volume ca rod,
Douăsprezece altare din atomi iluminici,
Să șteargă din lume timpii reci și cinici.

O, Doamne, Tu Tată, ce-n vers ne vorbești,
Prin morala hristică ne mântuiești,
Și pui peste oameni un scut de diamant,
Să urce pe trepte în ritm elegant.

Responsabilitatea e puntea ce leagă,
Celula de lumină de planeta întreagă,
Să ridice familia-n noul ei sferic sfânt
Primiți aceste haruri cu luminos veșmânt!