Prăbușirea se încheiase.
Iluziile își terminaseră treaba,
dar mai păstrau o umbră
din zâmbetele pierdute
pe marginea prăpastiei.

Nu mai rămăsese decât jocul.

Trecutul venea în prezent,
Nu mai avea emoții,
dar uneori făcea gălăgie.

La adăpostul ochelarilor de sidef,
pe un țărm uscat,
se dansa pe muzică retro.

Gândurile nu mai aveau unde să ajungă.

Refuzau să adoarmă
chiar și atunci când trupul tăcea.