o singură dată am auzit, din josul inimii, ai grijă
de la cine bei, de la cine mănânci
apoi nimic nu a mai fost la fel
zile în şir în şir în şir
până când puterea şi-a regăsit cuibul, printre vertebrele mele
abia scăpată din teatrul unui hoţ de vrăbii
… rămasă-n aluniş, o biată muritoare
**