Cred că n-au atâta putere,
de vreme ce le e frică de noi.
Ne aruncă din când în când câte-o iubire,
ca să ne pierdem, cuminți, printre nori.

Pe pământ,
revolte, războaie, tăceri, noroi.
Cu greu ne ascundem dragostea
în pivniță, după butoi.

Moartea pândește printre drone,
iar noi suntem bifați cu creionul:
câte-o viață, câte-un nume,
până se golește purgatoriul,
apoi încet și cerul.

Și nimeni nu se înghesuie
să-ntrebe ce-au hotărât pentru noi.
Ne-ngroapă trecutul la știri,
ca să nu privim înapoi.

Când nu mai sunt nici învinși, nici eroi,
rămâne doar puterea
și frica ei de noi.