Dorința de a fi primit

Rebel aștern pe foaie
gânduri de hoinar ce stă năuc
în fața porții ce duce-n paradis
și se întreabă:
Cum este râul fericirii?
Cât alb se poartă?
Cine îl așteaptă dincolo?
Unde trebuie să bată?
Privesc spre cer
cu ochii-nlăcrimați de fericire,
căci glasul îngerilor
zboară deasupra, peste mine.
Râul e nesecat de raze cristaline
ce se coboară de pe tron.
Pe câmp cu flori
un singur trandafir e alb
și mi s-a spus că e al meu.
Dincolo e omul
ce s-a ascuns în mine
și a strigat spre veșnicie
că vrea să bată la poarta cea înaltă
și să răsune-n veacuri
dorința de a fi primit
printre ai săi.