tremurul meu e un țambal în care îți sângerezi coasta am pielea dacă de la întâlnirea cu zgura istoriei privește aici e groapa comună în care ți-am îngropat frustrările temerile trecuturile știrile copastiile ești ca nou bărbate igunaujanngag rămâne doar să mai înger înveți cum se pășește cum se gângurește cum se face vertical am răbdare până la colț apoi te descurci și singur ți-am pregătit câteva lupte simulate o frângere de tibii o desagă cu pâine și-un bol cu licoare sfântă ai așadar toate premisele pentru-o-ncurcare a planetelor pentru-o pace pentru o verde abolire a dorului pentru-o eclipsă inelară igunaujanngag

la gâtul morsei dorm imperii de gheață
la masa toamnei cad castane din palmele Domnului

te previn c-o să lași în urmă ruine dar să nu le privești ascute-te doar la gândul castelelor de mâine în ele îți răsplătesc nebunia de-a crede că viața e doar a ta nu evada umbrele morții te vor aduce înapoi involuntar iar eu îți voi săruta rănile trecute prin mărăcini să-mi vindec florile de pofta de pămînt sfânt Amin


* igunaujanngag - pentru populația inuită din Groelanda înseamnă literal "schelet de morsă înghețat" și desemnează unul dintre cele mai populate jocuri de tineri ale acestei culturi în cadrul căruia participantul la joc trebuie să își țină capul cât mai rigid posibil în timp ce este trecut pe brațe într-un cerc de persoane