Am luat tot pe furiș
(Ǎsta fi'nd și felul lui !)
Un nărav numit…bacșiș,
Dintr-un neam al nu știu cui,

De-a ajuns tradițional
În conceptul românesc,
Că-mi părea chiar ireal
Pentr-un fleac să nu plătesc (!)

Dar a fost și-o vreme rea,
Combătut și criticat…
Cine lua bacșiș zicea
Că e chiar…dezonorat (!?)

Arătând a fi pomană,
(Nefiind lucru de șagă)
Limba dacă și romană
Au născut cuvântul…șpagă!

Mult mai lesne de uzat
Și suna parcă mai bine,
Căci “bacșișul”…importat,
Ne făcea chiar de rușine,

Dar din nou, se vrea schimbare
Chiar de sus, de la guvern,
Unui viciu ce nu moare
Și nu sună nici modern !

La această acțiune,
(Plus că Leul e mai greu)
Fără nici o discuțiune
Voi…”contribui”…și eu!

Valeriu Cercel