Mi-aș scrie gândurile pe o pană
Să curgă prin aer, să lunece pe apă,
Să le împrăștie vântul și să le-ngrămădească
La rădăcina unei stânci.

Și apa să le-nmoaie, Noroiul să le-mbăieze,
Iar timpul să păstreze doar urma lor.
Ca printre sepii și melci când vor săpă ai mei
Să le găsească coaja.

Să caute să le-nțeleagă de-s bune sau de-s rele
Ș-apoi să se întoarcă la piatra-rădăcină
Să caute mai înțelepte cuvinte-pene
Ca să rămân-n mintea lor oameni-idei.