O, stinge-mi privirea la geamul deschis,
Caci noaptea ce e, -i mai de-argin decat luna
Si-aduna-mi pe pleoape mireasma din frunza
Zdrobita de vant intre creanga si el...

Sa-i simt suferinta ca-mi vindeca rana
Facuta demult si facuta acum,
Cand creanga-i o cruce, iar vantul mi-e mana,
S-o am mult pe pleoapa si-apoi ca sa plang!

O, da-mi Tu putere-n nadejdea hai-huie
Crescuta-n castelde nisip si pustiu
Sa-ngrop o iubire ce bate doar cuie...
si-ntoarce-mi curata, o fila sa scriu!...