în seara asta muză dragă
să mă inspiri, ca noaptea toată,
eu să compun o odă-ntreagă
așa cum n-a mai fost vreodată .

(nu cred că vreau să vin, mi-a zis..)

în seara asta faci sarmale
cu ele oaspeții să-ți bucuri
vor fi poezia vieții tale
și vei pricepe și-alte lucruri !

(nu cred că pot găti, i-am zis...)

dar bună muză, eu nu știu
nimic din arta culinară !
eu sunt artist, eu știu să scriu !
gătind, vrei să mă fac de-ocară ?

(nu-ți dau nimic ! ea se răstește...)

veni-vor prieteni dragi la tine
și e firesc să stea la masă.
căci de pe drum oricine vine,
primește ce-i mai bun prin casă !

(nu-i treaba mea cine gătește !...)

de vor veni, cu bucurie
îi voi primi și ospăta !
găsi-vor ceva-n farfurie
și cu poezii i-oi delecta.

(nu este bine ! spune muza...)

ascultă-mă pe mine-amice !
un oaspete când e flămând
nu te ascultă orice-ai zice
și va pleca și murmurând.

(nu m-asupri cu inspirația !...)

dar nu știu cum s-o fac și pace !
pe cineva întreb în grabă
mă inițiază cum se face
și mă apuc apoi de treabă.
..........
(povestea ar fi fost mai lungă...)

mâncări alese-am pregătit,
pe cei sosiți i-am ospătat
și m-au făcut chiar fericit
când să recit ei m-au rugat.

(încercarea...)

dar le-am răspuns cu voce tare:
„prieteni, ce-a fost bun, a fost!
să beau cu voi e o onoare,
dar să recit nu are rost.”

(finalul...)

poezie fi-va-n astă seară
în țuica tare și zglobie
sau în bucate ca la țară
și-n tot ce-nseamnă veselie !