Vă spun încă o dată că nu doresc nimica
Nici n-o să-mi caut drumul săpându-vă, fățarnic
Dar crucea mea de piatră e sufletu-mi năpraznic
Sau credeți că pe mine nu mă străbate frica?

Povara mea-i cuvântul adânc, tăios, gingaș
În gaură de șarpe să fug și mă găsește
S-o luăm iar de la capăt; lovesc și el lovește
Dar nu știm cine este ucis și ucigaș.

Aici se află totul și simt că mă usuc
Și-mi sângerează umbra pe toți pereții lumii
Și-ncepe să m-adie mirosul cald al humii
De n-oi putea nimica la bun sfârșit să duc.