și-aprinde tu astăzi focul
îmi ia respirația moartea asta
se plimbă singură prin casă
ca un blestem


aruncă te rog paltonul fumuriu
ți-am ales
o cămașă simplă de in
nespus de albă
când plouă să o simți
tandru pe amintirea mea


nu te mânia uneori uit
să-ți fac ceai dimineața
sau cânt în surdină o baladă
pentru oamenii
fără țărm


dormi senin mai departe
cealaltă jumătate de oră
niciodată nu-ți voi pătrunde în vis
mă tem
că nu vei mai putea trăi
decât umbra mea