Aici am locuit odată eu.
Aici au fost cîndva copaci și flori.
Intră, nu ezita.
Nu e gard,
Nici un cîine nu mai păzește această casă.
O casă părăsită.
Doar eu mai vin din cînd în cînd
În vizită,
Să-mi amintesc.
Nu căuta prin camere,
n-ai să găsești nimic
ascuns prin vreun ungher sau după vreo ușă.
Mai ții minte colțul acesta?
Aici stăteam eu și te priveam cum plîngi.
Dincolo era un pat în care
Te țineam în brațe pînă adormeai.

Aici am locuit odată eu
Iar tu mai veneai din cînd în cînd
- în vizită – ,
dormeai o noapte și plecai.

Ieri ai venit în grabă,
Þi-ai făcut bagajele și ai plecat.
La poartă ai privit o daă înapoi
Și-ai întrebat:
„Tu cine ești?
Ne-am cunoscut cîndva?”

Așa că intră fără teamă,
Știu că nu-ți mai aminteși nimic.
Dar asta s-a întîmplat demult.
Vezi?
Nu mai stă nimeni aici.
5 apr. 2001