eu tot mai cred că mă aseamăn cu o intrebare

cum altfel aș putea să îmi explic
de ce atunci când mă privesc în vastele oglinzi
umărul meu pare stâmb
de parcă sus în prelungirea lui ar crește un copac

de parcă în coroana lui se-așează ne'nțelesul

cu sabia în mână