Hai, să îmbrățișăm marea
ca și când am strivi-o în noi.
Hai, să îmbrățișăm marea
ca și când am da-o de la noi.

Să-ncepem să-ntoarcem valuri
pe-o parte, pe alta,
s-amestecăm adâncul cu înaltul
și mâna mea cu mâna ta,
s-amestecăm ochii mei cu ai tăi
sau cu cerul,
să-ntindem trupul tău peste al meu,
să-ntindem noaptea sub lună
și apoi să spunem.

Dar cine din noi o să spună:
"Hai, să-mbunăm marea asta nebună!"?

Hai, să-ntrupăm din noi marea
de parc-am aduce-o-napoi.
Hai, să-ntrupăm din nou marea
de parca s-ar fi scurs din noi.

Și râurile ce-o cuprind,
sub ochiul meu crescând peste al tău,
să-i lase pești, vapoare hoinărind
în albăstrimi fără ecou.