Pe afară râd pe dinăuntru plâng


Pe unde umbla parcă te vedeam și mereu mă întristam,
Dar mereu îmi spuneam NU TE VÃD ..și-mi reveneam,
În propria-mi oglindă nici eu nu mă mai recunosc
Dacă sunt vesel sau sunt trist că pe tine te cunosc…
Mereu mă simt un străin față de oameni de pe stradă
Căci de fiecare dată eu îi mint cu a mea față…
Și asta zilnic îmi atacă încrederea-n iubire
Și mă face să mă îndoiesc de acel dor de tine…
Sincer am cam obosit a râde printre atâta lume
Doar a masca un suflet pentru tine fără nume …
Sigur că-mi doresc măcar o lacrimă din mine a frânge
Dar să ști că de atâta timp am și uitat cum se plânge
Și astăzi când am trecut să calculez
Am observat :
Eu nu mai știu să mă exteriorizez.