Amicul meu, de ani de zile,
Mi-a scris c-ar vrea ca Moș Crăciun
Să nu-i aducă nimic bun,
Fin’că el are-acum de toate
Și să-i aducă de se poate
În sacul lui, câteva…pile;

Eu am primit mesajul clar…
Deci, am fugit la prăvălie,
Am luat un rașpil de călcâie,
O pilă de-unghii d-aia fină
Și alte pile, vreo duzină,
Să știu că-i fericit măcar;

Le-am pus la poștă, am plătit,
Da’ nu vă spun c-am fost luat
La întrebări și suspectat,
Fi’nd scule pentru mațochism,
Mai rău chiar, pentru…terorism …
Așa ceva, n-am pomenit !

Le-am spus atuncea cu mâhnire:
Aceste pile ordinare,
Aici le are orișicare,
Da-n țara aia minunată,
Cu oameni harnici și bogată,
Sunt pentru…supraviețuire!

Valeriu Cercel