Ciorile stăteau plictisite fară treabă pe firele de telegraf cind sosi un mesaj :
" Fetelor, Măgarul a născut o poezie. "
Imediat forfotă mare, textul fu răspindit, tăiat nu in 4 ci in 64 că era plin de greșeli de ortografie, de punctuație, de semantică, de stil iar finalul nu rima de fel cu inceputul.
Ciorile ziceau măgarului ca nu e frumos să te inspiri din poezia Vulpii care uite-o cum plinge jignită la marginea pădurii, se simt și influențe clare de la Cocoș dar mai ales titlul este o rușine, titlul face satul de ris chiar și curcile zămbesc amuzate risipind defăimare și găinaț pretutindeni, ia schimbă-l nene pune altul că doar ești băiat deștept sau macar retrage textul ăsta slab că poți mai bine cind vrei.
Măgarul se prăvali pe paile sale vechi privind trist cuvintele ce agonizau poetic corect pe masa de operație.
Dar deodată apăru o coțofană electrică toată 2000 de volți și zise : Surorilor avem o zi grea azi, Elefantul a scris ceva personal, plin de simțire, e de jale, trebuie să acționăm - repede roiul se puse in fălfăire ,(*)ca un păianjen virtual mulgind cortexul cu pălnia, descrise cercuri largi de neliniște cu aripile desfăcute de pasari negre in căutarea promontoriului pe care să se autofagiteze(*), dar nu fu nevoie de multă croncănire, ograda Elefantului fiind aproape, la o distanță de 2 clickuri, roiul se așeză vinzolind pe gardul de baobab la comentarii și ciuguliri din frazele Elefantului ce se chirceau deja la vederea cuțitului de măcelar.
Doar Maimuța, nebuna satului, stătea buimacită, tocmai citise o frază pe care nu o ințelegea oricit ar fi
repetat-o: (**) Și cel mai prăpadit căine poate face o rană mortală. E suficient sa aibe destulă furie (**).

(*) Angela Furtună- Moderato Mistico
(**) Paul Valery - Tel Quel