În lumi paralele,
Urc pe schele,
Iluzia mă desparte
De acele lumini deșarte.

Caracterul e voința,
Dar simt că e obișnuința,
Nu mă mai arde
Acele lumini deșarte.

Un vis îmi sacrific,
Pe cel mai malefic
Ce-mi vine în minte,
Dar prețul e o mie de vise.

Stindardul ce flutură,
În mâna ce tremură,
A-nghețat vena demult
Și imnul pe buze ascuns.

O minte lucidă
Alege o țeavă din stivă,
Și-i curioasă dacă pătrunde...
O așchie toracică, în gaură rămâne.