Noaptea se prelingea singură
Pe sticla ferestrei.
Dimineața era murdară
și grea ca șorțul bucătăresei
gătind pentru pușcăriași.
O țigare ardea
Deșănțat de cuminte
Peste liniștea crudă,
Gîndurile se zbăteau să existe
Ca fluturii prinși pe o lampă de gaz.

Nu mai eram noi
Doar umbrele noastre,
Din care ieșeau
Aburii goi și sărați.

Știam, fără să fi căutat să cunoaștem
Că adevărul fiecăruia
Devine uneori murdar
Ca diminețile după o noapte
Scursă dincolo de noi.