Cand ti-am zarit amurgul trist,
am vrut sa iti alung durerea,
ti-am pus pe rana ta un ametist,
dar ai plecat,lasandu-ne tacerea.

Nimeni,n-a putut,sa inteleaga
supararea,pe toamna cu soroc,
sau cand spuneai ziua intreaga:
norocul meu este ca n-am noroc.

Si ai lasat acordul de ghitara,
acoperit de versul tau carunt,
pus pe-o stanca tare intr-o seara,
cand vedeai ca timpul e marunt.

Lacrimile,tu nu le-ai agatat
pe surasul rolului de-actor;
si te-ai ascuns unde ne-ai aratat,
ca tu,nu esti de fapt un trecator.