Într-un noiembrie, cineva a luat câteva inimi
De adolescenți zbuciumați în patimi,
Le-a înșirat cuminți pe asfaltul ud
Și le-a strivit cu talpa de bocanc.
Vreau să-nțeleg: atunci
De ce le-a mai luat ?
De ce nu le-a lăsat unde erau ?
Oricum, tăcute și livide se topeau
Cuminți, lângă asfaltul rece și plouat,
Într-un noiembrie rigid și nemilos ca talpa de bocanc .