Asemeni ierbii, gândul mi se stinge
Lipsind un vânt prielnic dinspre vise
Iubita mea pe rouă poposise
La ceasu-acel când noaptea mă atinge.

Cam tot ce-a fost iubire se rostise
Avem o nerostire în laringe
E ca atunci când peste-o lume ninge
Iar alteia doar ploile-i sunt scrise.

Nepotrivire deci: de caracter, poteci
De necuprinderi, de eterne vreri
Tu ești budist, ea va muri pe veci

Ea crede-n Tot, tu crezi în Nicăieri.
Dar Azi, când știi că Mâine o să pleci
Un vânt prielnic bate dinspre Ieri.