mi-e dor
de la capătul nevăzut al lumii
până la cel care îngroapă pământul
în univers
îl păstrez într-un poem
scris cu tine
și încă nu mi-ai spus
de ce te-ai îngemănat cu o stea
când eu eram la picioarele tale
și te furam câte puțin până în cer

am alergat noaptea să te prind
dar te strângeai în lumina lunii
Luceafăr pe crestele munților
eu
doar pământ în tălpile lui
mă spală zorii în rouă
și plâng
amintirile din soare