In fata mortii.

De-o fi a ta
N-oi plange,
Sau poate da.
Desi secata
Va fi glanda
De cat a plans
Pana-n ziua asta.
Voi cugeta,
De voi avea ragaz
La ce-a fost viata ta,
Si-a mea,
Si-mi va fi necaz
Ca a ramas nespus
Sau nefacut
In timpul ce s-a scurs,
Sau n-am putut
Sa schimb a noastra
Soarta.
Neanteleasa,sau
Poate prea indiferenta
Ti-eram,si au !
Prea puternica
M-ai crezut.
Eram mica,
Cu suflet plapand
Ma clatina si-o ramurica
Ca nu stiai ce am in gand.
Stiai ca ma descurc
Si uite unde am ajuns,
Si-n ganduri ma incurc
Si gol adanc a patruns
In sufletul meu
Si plang.
Si ma doare tacerea ta
Desi candva
Era in obisnuinta ta
Sa taci,
Sau sa-ti aduci aminte
Tarziu,
Ca ai mai spune ceva.

De-o fi a mea
Amarnic ai sa plangi
Stiu bine,
Nu pe mine,
Ci soarta ta
De grijile ce raman
Pe seama ta.
Cum sa aman
Nenorocirea ta,
Ca sa te-nvat
Cum sa alegi bucate,
Cum sa te dezvat
De cele necurate,
Cum sa o faci
Pe gospodina,
Cum sa alegi o carte,
Cum s-asortezi cravata,
Cum sa speli cu masina,
Ca s-a-ntors roata
Si nu-i a mea vina.
Cum sa-mi oferi
O floare.
Cum n-ai stiut-o mai ieri
De era sau nu sarbatoare...
Cum s-ordonezi dulapul,
Cum sa cumperi acul,
Cand se schimba patul,
Cand lipsesc chibrite...
Doamne,tu,saracul
Ce erai in stare
Sa ridici zagazuri,diguri,
Te vei pierde in nimicuri
Ce-altadata nu aveau valoare
Si nici o pata de culoare.
Ti-era senin
Si-acum simt ca te doare.
Si din mormant
Am sa te plang
Ca facut-am legamant
Sa tac,din dinti sa strang,
Si-n fata ta
Sa nu mai plang.
Te-oi descurca,
Din munca nu se moare
Si poate-mi vei ridica
La mormant,o floare.
Dar,nu te zgarci,
Si-ncearca sa-ti aduci aminte
Ce-mi placea.