Pixul meu, bătrân săracu’
De pastă se tot plângea,
Căci talent, avea cu sacu’,
Foarte bine le scria,

Da’ să vezi ce s-a-ntâmplat :
Într-o noapte, dracu’ știe (!?)
Unei babe i l-am dat
Să semneze o hârtie,

Baba l-a luat frumos,
Da’ de scris nu a mai vrut,
Că l-a luat cu susu-n jos
Și biluța i-a pierdut,

A suflat în el, l-a-ncins,
I-a dat palme, l-a frecat,
Pixul meu era decis :
De semnat, nu a semnat !...

Decând pixu-am reparat,
Pastă e, biluță are,
De babă n-am mai scăpat,
Este mare…scriitoare !

Valeriu Cercel