Sosește vremea fructului. Se coace
În pomul vieții înălțat cu trudă.
Cresc pui de cuc prin ramuri să se-audă
Cum gândul rodnic prinde să se joace.

Semințe au căzut în iarba crudă
Printre luciri de pământii băltoace,
Scurmate-n glod de-aceleași dobitoace
Cu trupul lor ce peste rod asudă.

Intacte boabe n-au rămas prea multe
Furate-n cioc de câte-un șoim, tiptil,
Să-și crească el odraslele adulte.

Abia mă-nalț, cu gestul meu debil
Și implorându-mi rostul să asculte,
Mai caut încă un pământ fertil.


7 august 2005