agonia
italiano

v3
 

Agonia.Net | Regolamento | Mission Contatto | Registrati!
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articolo Comunità Concorso Saggistica Multimedia Personali Poesia Stampa Prosa _QUOTE Sceneggiatura speciale

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


dello stesso autore


Traduzioni di questo testo
0

 I commenti degli utenti


Lettori: 1958 .



Toamnă a tuturor toamnelor
poesia [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
di [Dragos Farmazon ]

2006-02-21  | [Questo testo si dovrebbe leggere in romana]    | 



Frunzele obișnuiau să se înroșeasă toamna, probabil de rușine.
Frunzele obișnuiau să se îngălbenească toamna, probabil de teamă.
Nu vă mai temeți și nu vă mai rușinați, frunzelor, toamna a uitat de voi...
De acum, ea se plimbă mai mult prin gânduri și prin ochi triști.
Nu mai cad frunze peste pământ, toamna, ci pleoape peste iriși.
A venit toamna mea, de acum, toamna mea
și toamna tuturor celor ca mine,
toamna cea din urmă, care se mai numește și toamna toamnelor
și care este mai rece, și mai nerușinată,
decât toate celelalte care au vestit-o cu glas tare,
pe care noi nu-l înțelegeam.
Nu vă mai temeți, frunzelor!
A trecut toamna voastră, este rândul nostru de acum!
Bate vântul prin tot ce a crescut omul și om sunt și eu,
bate vântul prin mine, căci pe mine m-am crescut înainte de toate.
Pe mine m-am crescut și, iată, încep să îngălbenesc să înroșesc!
Au fugit păsările. A pălit soarele, pentru că știe ce grozăvie va urma,
a început vântul să cânte. A pălit soarele!
Nu vă mai temeți frunzelor, vremea voastră este încă verde.
Pentru noi a venit toamna, dar nu pentru noi mă tem eu, ci pentru mine,
care sunt dintre noi ridicat, dintre noi, care înainte ne bucuram de venirea ei,
căci se coceau fructele.
De acum, vai, este rândul nostru să fim murim,
Cine oare se va uita cum cădem și cum ne legănăm prin vânt,
agonizând în căderea noastră ireversibilă?
E rândul nostru să învelim pământul roșii și galbeni cum am ajuns...
E rândul nostru să cădem și să ne lungim, unul lângă altul și peste altul pentru că,
iată, tocmai începe toamna cea din urmă,
toamnă a tuturor toamnelor, toamnă a noastră, nu a frunzelor.
Nu vă mai temeți și nu vă mai rușinați, frunzelor, toamna a uitat de voi!
Noi suntem cei care trebuie să înroșim și să îngălbenim acum
iar eu... sunt unul dintre noi.
Am să mor după ce am fost verde, acum mă pregătesc să cad și să mă întind la pământ.
Vântul mă va ține în brațe, eu mă voi lăsa în voia lui:
mă va așeza exact acolo unde îmi este locul pe care mi l-a pregătit
toamna,
încă dinainte să vină.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Questo è l'Olimpo della Lettertura, della Poesia, e della Cultura. Se hai piacere di partecipare alle nostre iniziative scrivi altrimenti appaga la tua conoscenza con gli articoli, la saggistica, la prosa, la poesia classica e/o contemporanea oppure partecipa ai nostri concorsi. poezii
poezii
poezii  Cerca  Agonia.Net  

La riproduzione di qualsiasi materiale che si trova in questo sito, senza la nostra approvazione, é assolutamente vietata
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politica di condotta e confidenzialità

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!