Se-ntuneca in mine o fereastra
Si canta glasul toamnei in surdina;
Ma prind in jocul frunzelor tacute
Si toamna e in mine ca-n gradina.

Mi-e pasul greu si ochiu-ncercanat
Si bratele mi-s ramuri intristate
De tipatul atator stoluri duse,
De aripi albe atat de-ndepartate...

In jur e totul doar amara ceata
Si frunze palide, faclii aprinse
In calea obositei dimineti
Cu pleoapele de bruma ninse.

Eu nu mai sunt decat un vaier lung
Al timpului ce taie-amagitor
Perdele fine, ale verii valuri...
Si plang cu toamna si ma sting de dor...