Impletind un destin necopt,
Dar stors de timp
Ma rasucesc intr-un sicriu alb,
Impodobit cu flori uscate,
Peste care o ploaie dulce spera sa guste
Amarul...
Si eu, decorata cu cristale impietrite,
Ador sa sorb aerul cenusiu,
Iubesc sa simt amintirea sufletului meu,
Acum inchis in lacrimi de gheata care nu mai pot,
Nu mai pot spala...
Si totusi, eu, intr-o celula a noastra,
Adulmec trecutul sub forme de fum albastru...
Tu, undeva in mintea mea,
Traiesti o drama a dorului de moarte,
Inchis in degetele ce odata iti tineau trupul,
Imi las focul sa-mi transforme
Cristalul lacrimilor in sange.
Si curge un rosu care urla,
Eu zambesc,
Pot iubi, pot plange...