Ofrandă aburii-și trimite,
Cercând cu ei să-l îmbuneze,
Căldura să i-o savureze
Adâncurile prea răcite.

- Nu-i pentru mine ruga asta,
ci pentru cei ascunși în pântec !
Lor le-a răpit al vieții cântec,
gerul, ce le-a menit năpasta.

Se împietresc sub apăsarea
Răcelii care-i înconjoară,
Din an în an, ca prima oară
Când frigu-și plimbă nepăsarea.

- Dă-le căldură, sfinte soare
căci doar cu tine mai răzbesc,
ca din trecut destin ceresc,
poporul de viețuitoare !

Se unduiesc algele-a rugă,
O bulă peștii liberează,
Chiar broaștele ce hibernează
De-i cald, dau parcă semn de fugă.

Și-ntoarce soarele uimirea
Spre apele de ger blindate
Și le trimite sănătate,
Când le străpunge cu privirea.