are o singură față pe post de șablon
și am tot încercat să mă potrivesc în ea
să îti fiu ales
dar privindu-mă invers
îmi rămâne spatele afară
ca o cocoașă crescută pe jumatatea nevăzută
și nu mă recunoaște
mă fură câte puțin prin fereastră
împrumutând vraja pentru mai mult
de-o zi trecută
în ani de singurătate

imposibilitatea de a îți dărui nopțile
mă scrie în fiecare zi grăbit
pentru o lună plină
în jurul lui
nu ți le pot da
și mă tot gândesc la imposibilul
de ce?
îl urăsc când mă trezesc cu el
lângă patul îmbrăcat doar cu mine

și în tot acest timp
voi fi doar omul din lună
fără tine în jurul meu