Flămânzi și șubrezi colindăm încă o dimineață,
A sunat ceasul orașului pustiu
Și vreau să-ți spun că-mi este teamă,
De renunțare sau de a fi…
S-au dilatat grădinile,
regina nopții și-a destrămat parfumul.
Mai poți tu oare, să ți-l amintești?
Avem doar străzi și vise încătușate,
Atingeri noptatice într-un decor al foamei
Și ne hrănim atât de practic încât mă doare.
Mă-ntreb unde-mi sunt visele…
-Răspunde-mi tu, cel ce mi le-ai luat!