De buza clipei s-a lipit sărutul
Uitărilor, o lance-n trup să-nfigă.
Cum să opresc talazul care strigă
Acoperind cu îndoieli ținutul ?

Doar dacă-n vene liniștea irigă
Scânteia tainei așteptând debutul
Și numărând stăruitor avutul
Dorințelor ce-au început să frigă.

În noaptea moale, măcinând cărbune,
Prepar licoarea tare, de absint
A șovăielii ce-n potire pune

Luciri târzii, aromitor alint.
La steaua spartă duhuri vin s-adune
Mărunte cioburi, lacrimi de argint.


17 martie 2005