Am înjunghiat o literă
Care făcea cuvîntul să pară creștin
Și i-am smuls o pană corbului
Care a zburat cu ea în cioc
Spre răsăritul firului de nisip
Adus de umezeala ochilor tăi
În care înmoi orbește pana
Să-ți desenez ruguri aprinse la porțile Valhallei
Și fețe de clowni pe sicriu
Spre a-ți aminti
Că am ieșit din corp
Spre a te înjunghia și pe tine
Căci nu voiai să mîncăm jăratec...
Ha...ha...rămîi la bambusul tău
Și cînd îmi vei găsi cenușa pe fundul mării
Să mai înjunghi încă o literă
Căci vreau să rămînă cuvîntul păgîn.