stau într-un picior rezemat de zid
soarele cald de primăvară îmi mângâie chipul
vocea caldă a tatei mă învăluie dinspre ușă
în partea cealaltă a curții la fereastră
mama își udă muscatele și fluieră un fel de cântec
eu caut în gând un pretext să plec de acasă
undeva la capătul străzii mă astepți tu înaltă
în rochie albă ca o mireasă
mult prea devreme
desigur nicicând