stau sigur
nu nu singur am greșit
îmi înfig picioarele într-un sac de piele
făcut la comandă
la cea mai veche fabrică de saci
de pe pământ
de acolo și Faraonul ș-a comandat unul
căruia din ce am înțeles încă îi plutește
umbra undeva în marea roșie
mă ghemuiesc în el
las o mică fereastră cât o nară de om
că să pot lua din când în când
câte-un pumn de aer
și să pot privi spre cer
din această grămadă de gunoi
unde sunt abandonat ca un prunc nedorit...