Aceiași tați, aceleași mame

Din tatăl meu m-am hrănit eu.
Așa cum am mâncat din mama.
Ei, amândoi, mi-au fost mereu
Pământ din care mi-am luat hrana.

Nici nu știam când îi mușcam,
Când mai rupeam din dânșii zile,
La pofta mea, erau balsam
Spunându-mi: “mănâncă, copile!”

Parcă știau că trupul lor
Demult nu-i bun, dar pentru masă
Nu-aveau de pus alt viitor
Decât, din ei, o hrană grasă –

Parcă știau că-s otrăviți,
Dar fructul lor ținea de foame,
Mâncăm și astăzi din părinți,
Aceiași tați, aceleași mame…


18 iunie 2007