Ne-am întâlnit la Universitate,
La ceas, îți amintești de florărese ?
Era trecut de cinci și jumătate,
Deci, sfertul academic se dusese (!)

Ne-am luat de mână și-am pornit în viață
De parcă ne știam de-o veșnicie,
Þi-am fost fidel, și tu o bună soață,
Nici pomeneală despre gelozie,

Îmi amintesc mereu cu nostalgie,
Era o zi pe la sfârșit de mai,
Simt și acum un iz de iasomie,
Iar tu, atât de bine arătai (!)
Da' apropo ! atunci, la ceas, Mărie,
Sunt curios...pe cine așteptai ?!

Valeriu Cercel