știu
avem inimile cât două bucăți de burete
dar
lasă geamul deschis
pentru că plouă peste mașinile din parcare
unde piticii de apă nouă
își usucă hainele pe anvelope

afară e și cald
și departe

dacă ar fi să te privesc acum în ochi
nu aș ști unde să mă opresc

probabil
m-aș opri la mine
ca să îmi scriu scrisori
când sunt cu spatele și bat din picior tare tare
să se piardă ecoul între coastele mele

mai mult chiar
mi-aș lua la subsuară câteva melodii dragi
mi-aș pune pe umeri trei dorințe cu gheare
să nu mă răzgândesc
aș lua hainele unei statui
le-aș scutura de praf în văzul lumii
și te-aș îmbrățișa cu ele

orice secundă are ora ei
îmi spui
și eu te cred
brusc