Cuvintele încep să-mi moară ușor,
s-au molipsit de o boală ciudată.
Primul a murit cuvântul ,,dor,,
cuvântul ,,iubire,, s-a ascuns dintr-odată.

În suflet se-adună doar oseminte
albe, înghețate de mult, prea mult ger,
speranța le mângâie cu aripile ciunte,
zbârcite și arse de mult, prea mult zbor.

Goală, rămasă fără cuvinte
înalț rugăciuni mute spre cer,
rătăcesc stingheră printre morminte
cu pletele-n vânt și trup efemer.

Nu mai găsesc drumul spre tine
cuvântul ,,revino,, nu-l mai cunosc,
mor toate-amintirile rămase în mine
părerile de rău nu-și mai au rost!