Cu brațele îngemănate de culoare ,
Cu buzele de roua dimineților din mai ,
Ne strângem tâmplele tot mai aproape ,
Și ne unim într-un sărut fără de grai ,


Tu ai văpaia ce se naște ,
Eu am o flacără de dor nestins ,
Și-ngemănați de soarele albastru ,
Ne țesem o idilă a a iubirilor târzii .


Te-aștept din zâmbetul de aripi ,
Din spuma mării ce se vrea abis ,
Din farmecul corăbierilor pe valuri ,
Să-mi dai culoarea zilei ce-ai promis !


Să fim un freamăt peste șoapta zării ,
Cât să cuprindă stelele de dor ,
Tu , trubadurul noptilor cu aripi ,
Eu , steaua de lumină către răsărit !