O singuratate plina is adinca
Se revarsa proaspat din suspinul tau
Ca o jumatate, putreda, de stinca,
Te cuprinde-ntreaga cu parfumu-I greu.

O melancolie trista si sfioasa
Inca te alinta cu sublimul sau,
Candida tacere, mult prea cuvioasa,
Se asterne tainic peste sinul tau…

Ca pe-o melodie, plinsa, de vioara,
Te-ntelege astazi, poate, cineva –
Cindva zbuciumata, dulce si amara,
Stinca juatate – Juatatea mea!