*


Nu sunt suficient de amar
să mă preling,
în linii moi,
pe surâsul tău înghețat.
Nu pot să sting
peretele ce-și arde scrumul greu
si nici distanța care rupe amintirea
și o aruncă în lac.

Sărut un ciob de sticlă,
un deget frânt,
și urma ta aruncată pe cer.

Secundele se pierd singure, nebune,
se ucid disperate de propria măsură,
iar eu, ca ele,
aștept.