obișnuiam să aprind țigară din chibrit
tânjeam să chinui flacăra arsă încolăcită precum o Albă ca Zăpada
dungată în culori pe pat de iarbă
înșelată inelat în zona gâtului țigara îmi era pe un aurifer argint strălucitor

striveam bucata ce filtreaz gudronul mic nemernic
nerăbdător omoară tot ce-i cumplit în mine
prea liniștit simtesc cum binele doboară
în tot ce mă-nconjoară

ne amăgim cum nicotina-i bună
că binele-i prea singur
rămas fără dușmani și deveni spontanic
curățător de suflet chiar prestator spre rai.