Roșu e focul din privire,
Ce mă aduce mai aproape,
Tot roșu este și bujorul,
Ce strălucește încă-n noapte.

Oranj sunt razele de soare,
Ce se apleacă peste mări,
Și dau lumină-ncântătoare,
În toate cele patru zări.

Galben e spicul de grâu des,
Ce tot rodește în tot locul,
Doar lacrimi pare când pe ses,
Þăranul harnic face snopul.

Verde e mândra mea livadă,
Ce e sub soare doar cu rod,
Și ciocârlia stă s-o vadă,
Și se oprește iar in loc.

Albastru e cerul infinit,
Ce parcă n-are margini,
Și tot albastră am zărit,
Și marea prinsă-n lacrimi.

Indigo e cerul de cerneluri,
Când o furtună e în toi,
Se colorează-n mii de feluri,
Cu mici culori de curcubeu.

Violet e toporașul fraged,
Ce cu o floare se-nsoțește,
Și prin livadă umblă ager,
Și ca o stea el tot clipește.