ard lumânările în dovleceii galbeni din curte
fantâna e plină ochi de pene de porumbel și frunze moarte
n-a mai curs apă în ea de când m-am născut
acum doar pisicile își mai fac culcuș mut în poala ei rece
spiritele din casă au luat forma spiridușilor din plastic cu rânjet forțat
și s-au ascuns printre ciupercuțele răsărite după fiecare ploaie
tufa de trandafiri sălbatici s-a uscat
au căzut toate florile la pământ
ca niște foi de ziar mototolite de vânt
... e liniște mereu în curtea cu amintiri
unde oamenii apar mereu de ziua morților și apoi dispar în întuneric
lăsând în urmă lumânările din dovleceii gabeni să ardă agonic