Stau si ascult cum cade ploaia
În timp ce mi se umple odaia
Frica raspandită , fericirea nimicită
Iar bezna e singura privită

Am vazut prea multe
Ca sa mai mint ceva
Amintiri fară putere a ințelege
Voința prea mică să le lege

Am văzut deșertul din mijlocul apelor
Mâncarea din mâna flămânzilor
Luna din mijlocul zilei
Amintirea rece a copilei

Prea multă ură cu fericire
Prea mult chin cu o privire
Prea multa crimă satisfacatoare
Sentimente neâncapatoare!