Taci !
Deja conjugi prea multe răni verbale.
Te mulțumești în piedici, și nu simți
Că nu mai venerez urmele tale
Și ai uitat prezentul: "tu alinți"

Ești!
Distantă, rece si veșnic increzută
Model, tipar, de standard social
I-aș da și lumii, si ție in șezută
Un mare șut ! Un mic respect rectal.

Ierți!
Doar din convingeri acceptate
În unanim, că ai uitat defel
Că nu suntem doar pozele uitate
La "așa DA", într-un panou tembel

Uiți !
Că lumea asta e facută
Să niveleze cam tot ce-i personal
V-aștept cu șutul meu pentru sezută
Nu cum vreți voi - cu flori. Ar fi banal.

Băăăăăă !
Voi chiar nu știți? Și nu e vreun secret
Cum e să fii mai mult de buletin?
O poză, număr, adresă - un pachet
Un alt membru de turmă! Pe deplin.

Ești!
Erai ceva ce merita migrena
Erai aceea care puncta pe EU!
Eu am uitat, sau doar mimez uitarea
Tu n-ai uitat, dar te prefaci din greu.

Sssssssssstttt!
Eu știu, tu știi, așa ca jos cortina.
E teatru ieftin. Un monolog tocit.
De mii de ani, de voi. Stingeți lumina!
Adio ! Plec. Găsiti un alt tampit.

Cum?
Să scap de vină și de ciudă?
Că te-am vândut așa usor, către vecini
Acum tu joci universalul rol in fugă,
Iar eu sunt critic aspru de straini.